TULBURARI DE SOMN

SOMNUL este o stare fiziologicǎ periodicǎ reversibilǎ, caracterizatǎ prin abolirea conştiinţei şi diminuarea reactivitǎţii la stimuli. În funcţie de nivelul activitǎţii cerebrale, somnul a fost subîmpǎrţit în SOMN NON REM care are patru stadii de profunzime şi SOMN REM (somn superficial, numit şi somn cu vise). Somnul profund predominǎ în prima parte a nopţii, se caracterizeazǎ printr-o mai mare stabilitatea a funcţiilor vitale (numǎr de respiraţii, frecvenţǎ cardiacǎ, tensiune arterialǎ) şi are rol în refacerea metabolicǎ a organismului. Somnul superficial predominǎ în a doua parte a nopţii, se caracterizeazǎ printr-o instabilitate a funcţiilor vitale (risc de accidente vasculare cerebrale sau infarcte miocardice) şi are rol în consolidarea informaţiilor mnezice. Somnul este precedat de o stare numitǎ hipnagogicǎ ce necesitǎ relaxarea prealabilǎ a individului. Trezirea se face trecând printr-o stare numitǎ hipnopompicǎ. Durata normalǎ a somnului poate varia între 5 ore şi 8 ore de la un individ la altul.

Importanţa somnului:
1. REFACERE METABOLICǎ ŞI CONSERVARE A ENERGIEI: în timpul somnului NON REM sunt secretaţi hormoni cu rol de stimulare a sintezelor metabolice (de exemplu hormonul de creştere)
2. MEMORIE: Succesiunea ciclurilor somn NON REM- somn REM pe parcursul nopţii are rol în consolidarea informaţiilor achiziţionate pe parcursul stǎrii de veghe
3. CREATIVITATE: în timpul somnului, abolirea asociaţiilor bazate pe schemele rigide ale gândirii logice oferǎ oportunitatea formǎrii de noi asociaţii între informaţiile stocate în depozitele memoriei.
4. APǍRARE A ORGANISMULUI: în timpul somnului se secretǎ melatoninǎ, hormon care stimuleazǎ imunitatea mediatǎ celular (ce apǎrǎ organismul de viruşi, paraziţi şi celulele canceroase) şi detoxificǎ organismul de radicalii liberi ai oxigenului.

Tulburǎrile somnului:
INSOMNIILE sunt tulburǎri caracterizate printr-o scurtare patologicǎ a duratei somnului însoţitǎ de obosealǎ, respectiv de sentimentul unui somn insuficient şi neodihnitor. Este important de ştiut cǎ insomniile sunt adesea primul semnal de alarmǎ al decompensǎrii psihice. Insomnia de adormire este definitǎ prin întârzierea instalǎrii somnului pentru o duratǎ ce depǎşeşte o jumǎtate de orǎ. Apare mai ales în anxietatea generalizatǎ şi se însoţeşte de un somn superficial (cu multe treziri) şi coşmaruri de tip anxios. O altǎ cauzǎ o poate constitui consumul de substanţe/droguri stimulante. Insomnia de trezire este caracteristicǎ depresiei şi este definitǎ prin trezirea devreme dimineaţa (orele 3-4 dimineaţa) cu imposibilitatea readormirii. Scurtarea necesarului de somn apare în mod normal odatǎ cu îmbǎtrânirea şi se datoreazǎ scǎderii secreţiei de melatoninǎ. Scurtarea patologicǎ a necesarului de somn apare în episodul maniacal din tulburarea afectivǎ bipolarǎ. în acest caz, persoana, deşi doarme 2-4 ore pe noapte, nu simte obosealǎ şi nevoia psihologicǎ de recuperare a deficitului de somn.

HIPERSOMNIILE se caracterizeazǎ printr-o creştere a duratei normale a somnului. Pot apǎrea la unele persoane cu tulburare afectivǎ bipolarǎ, la persoanele cu afecţiuni cardiace şi obezitate, sau cu apnee nocturnǎ.

COŞMARURILE pot apǎrea în stǎrile anxioase (tematicǎ de urmǎrire, cǎdere în gol), depresive (morţi, cimitire), sau în tulburarea de stres posttraumatic (visarea repetitivǎ a evenimentului traumatizant numit psihotraumǎ). Cele care apar în a doua parte a nopţii (atunci când durata somnului REM e mai mare) sunt elaborate, bizare şi joacǎ probabil un rol important în procesarea cognitivǎ a evenimentelor traumatizante din starea de veghe. Coşmarurile din prima parte a nopţii sunt replici identice ale evenimentului traumatizant, evocând incapacitatea individului de a se adapta la psihotraumǎ.

"PARALIZIA DE TREZIRE" apare în faza hipnopompicǎ, la trezirea din somnul REM. Deoarece somnul REM se caracterizeazǎ prin hipotonie muscularǎ, persoana trǎieşte pentru câteva secunde sentimentul neplǎcut al paraliziei.

SOMNAMBULISMUL apare în somnul NON REM şi se caracterizeazǎ prin comportament automat în timpul somnului (sculare din pat, mutare de obiecte, pǎrǎsirea domiciliului) şi amnezia episodului în starea de veghe.