Numele acestei boli exprimǎ simptomele ce pot apǎrea în tabloul clinic: obsesii şi/sau compulsii.
Boala debuteazǎ în general la adultul tânǎr, dar uneori şi în copilǎrie. O parte dintre persoanele
care fac ca adulţi de aceastǎ boalǎ, au avut în copilǎrie diverse ticuri. Predispuse spre tulburare
obsesiv-compulsivǎ ar fi persoanele, care tind spre perfecţionism, ordine şi verificǎri.
OBSESIILE sunt gânduri, imagini, fobii (de murdǎrie sau microbi), îndoieli (referitoare la executarea
corespunzǎtoare a unor acte automate: stinsul luminii, închisul robinetului, închisul uşii, etc.),
cugetǎri îndelungate (ruminaţii) dar lipsite de finalitate pe teme banale (ordonarea unor obiecte)
sau metafizice (unde se sfârşeşte Universul) sau tendinţe (nefinalizate) spre acte stânjenitoare sau
agresive (înjurǎturi, blasfemii, aruncatul în gol de la înǎlţime). Obsesiile sunt intruzive, persistente
şi recurente, revenind chinuitor şi parazitând mintea individului. Cel mai adesea, acesta însǎ nu-şi
pierde contactul cu realitatea, considerând obsesiile ca fiind produse iraţionale ale propriei minţi (conştiinţa bolii pǎstratǎ).
COMPULSIILE sunt acte fizice sau mentale concepute adesea ca mecanisme de a contracara anxietatea
generatǎ de obsesii. Dacǎ persoana în cauzǎ are îndoiala obsesivǎ cǎ nu a închis uşa, vor apǎrea
compulsiile de verificare. Dacǎ individul are fobia obsesivǎ de microbi, vor apǎrea compulsiile de
evitare a contaminǎrii în urma contactului cu obiecte sau alte persoane, respectiv compulsiile de
spǎlare şi dezinfectare. Aceste acte nu sunt eficiente decât pentru o scurtǎ duratǎ, motiv pentru
care sunt repetate exagerat (spǎlatul pe mâini cu frecare pânǎ la provocarea de rǎni ale pielii)
şi uneori ritualic (verificǎri repetate de un anumit numǎr fix de ori, cu semnificaţie specialǎ pentru
individ). Ritualurile sunt uneori folosite pentru a preîntâmpina evenimente nedorite şi pot implica şi
alte persoane din anturaj. Alte compulsii se referǎ la numǎratul repetitiv al anumitor obiecte.
Persoana afectatǎ realizeazǎ caracterul excesiv al compulsiilor.
Adesea, obsesiile, compulsiile şi anxietatea genereazǎ stǎri depresive repetate ce mascheazǎ uneori
diagnosticul dezvǎluindu-l de abia dupǎ remiterea simptomelor depresive.
Boala netratatǎ are o evoluţie cel mai adesea fluctuantǎ, cu perioade caracterizate printr-o simptomatologie
mai intensǎ şi perioade caracterizate printr-o ameliorare a simptomelor.
Tratamentul tulburǎrii obsesiv-compulsive este complex şi îndelungat implicând administrarea de tratament
medicamentos în doze mari (antidepresive, anxiolitice, uneori antipsihotice) şi psihoterapeutic (psihoterapie cognitiv-comortamentalǎ)