În limitele normalitǎţii, rolul fricii este important pentru supravieţuire prin semnalizarea unui pericol exterior sau a unei disfuncţii în organism. Frica mobilizeazǎ individul în plan psihologic (creşte performanţele cognitive) şi pregǎteşte fizic organismul pentru luptǎ sau fugǎ. Frica patologicǎ apare sub forma tulburǎrilor anxioase de sine stǎtǎtoare (anxietatea generalizatǎ, tulburarea de panicǎ, fobiile, tulburǎrile de stress acute sau posttraumatice, tulburǎrile de adaptare), respectiv în debutul sau ca o complicaţie a unor boli psihice mai grave (depresia recurentǎ, tulburarea bipolarǎ, schizofrenia, tulburarea obsesiv-compulsivǎ).

Când frica este paroxisticǎ şi deosebit de intensǎ, poartǎ numele de ATAC DE PANICǍ. Acesta poate surveni consecutiv unei psihotraume (reacţia acutǎ la stres), consecutiv confruntǎrii cu un obiect fobogen (fobiile) sau spontan şi imprevizibil (tulburarea de panicǎ). Atacul de panicǎ se manifestǎ prin simptome psihice, corporale şi comportamentale:
- Frica de moarte iminentǎ, frica de a nu pierde controlul, frica de a innebuni
- Lipsǎ de aer, nod în gât, palpitaţii, disconfort abdominal, senzaţii imperioase de a urina sau defeca, ameţealǎ, furnicǎturi, tremurǎturi, paloare sau valuri de cǎldurǎ
- Nelinişte sau inhibiţie psiho-motorie

Frica patologicǎ fǎrǎ obiect (persoana nu poate preciza motivul fricii), resimţitǎ pe toatǎ durata zilei şi accentuatǎ seara poartǎ numele de ANXIETATEA GENERALIZATǍ. În acest caz, individul presimte un pericol viitor pe care însǎ nu-l poate defini. În consecinţǎ, apare o stare chinuitoare de aşteptare tensionatǎ. Aceastǎ tensiune resimţitǎ atât în plan psihic, cât şi fizic genereazǎ incapacitatea individului de a se relaxa şi duce la apariţia insomniei de adormire. Somnul persoanei anxioase este superficial (cu treziri frecvente dar cu capacitatea de a readormi) şi coşmaruri cu tematicǎ anxioasǎ (urmǎrire, cǎdere în gol, examene). Tensiunea se manifestǎ în plan fizic prin încordare muscularǎ cu apariţia durerilor de cap, durerilor în piept, lombalgiilor sau crampelor musculare. Apar tresǎriri la zgomote (sonerie, telefon), iar în plan psihic, accese de nervozitate generate de starea de iritabilitate. Adesea anxietatea generalizatǎ se însoţeşte de îngrijorare în legǎturǎ cu viitorul sau cu problemele vieţii de zi cu zi. Un alt simptom important al anxietǎţii generalizate este neliniştea psiho-motorie, mai accentuatǎ seara. Somnul superficial şi scurtat este resimţit ca neodihnitor generând alǎturi de tensiunea muscularǎ şi psihicǎ o stare de obosealǎ. Apar de asemenea, tulburǎri de concentrare a atenţiei şi consecutiv acestora, tulburǎri ale memoriei de scurtǎ duratǎ, ce dispar odatǎ remiterea episodului de anxietate generalizatǎ.

FOBIILE sunt frici patologice cu obiect, dar iraţionale şi exagerate în raport cu gradul de periculozitate al obiectului ce le genereazǎ. Fobiile simple sunt produse de animale, spaţii înguste (claustrofobia), înǎlţime, furtuni sau vederea sângelui. Fobia socialǎ este frica de a vorbi în public, iar agorafobia este definitǎ ca frica de spaţii aglomerate sau închise de unde scǎparea este dificilǎ. Tulburǎrile fobice se manifestǎ prin atac de panicǎ la întâlnirea cu obiectul fobogen, comportament de evitare a situaţiilor fobogene sau de securizare în situaţiile fobogene şi anxietate anticipatorie în cazul în care situaţia generatoare de fricǎ nu poate fi evitatǎ.

Reacţia acutǎ la stress este provocatǎ de un eveniment extrem de traumatizant (catastrofe naturale sau provocate de om) numit psihotraumǎ. Se manifestǎ printr-un atac de panicǎ extrem de intens, senzaţia de disperare şi neajutorare, inhibiţie sau agitaţie psihomotorie.

Reacţia de stress posttraumatic apare la unele dintre persoanele la câteva luni dupǎ o reacţie acutǎ la stres. Se manifestǎ prin retrǎirea dureroasǎ a scenelor traumatizante la care persoana a luat parte sub forma rememorǎrilor involuntare sau coşmarurilor nocturne. Dispoziţia afectivǎ este anxioasǎ cu evitarea persoanelor sau locurilor ce evocǎ psihotrauma.