Depresia este o tristeţe patologicǎ prin intensitatea sa, modul de apariţie (spontan sau cu ritmicitate sezonierǎ), durata îndelungatǎ (sǎptǎmâni - luni de zile) şi lipsa de reactivitate a indiviudului la evenimentele cu semnificaţie pozitivǎ. Ea are determinism exogen reactiv (reacţia depresivǎ), nevrotic pe fond de personalitate vulnerabilǎ (nevroza depresivǎ) sau endogen (tulburarea depresivǎ recurentǎ, respectiv tulburarea afectivǎ bipolarǎ). Uneori intensitatea depresiei este atât de mare încât perturbǎ grav raţionamentul logic cu apariţia delirului depresiv (depresia psihoticǎ), respectiv sistemul de valori al individului cu apariţia ideaţiei sau tentativelor suicidare. Spre deosebire de tristeţea normalǎ, depresia afecteazǎ întreaga viaţǎ psihicǎ a individului cu apariţia: inapetenţei, scǎderii în greutate, izolǎrii sociale, dezinteresului faţǎ de activitatea sexualǎ, activitatea profesionalǎ sau casnicǎ, respectiv faţǎ de hobby-uri. Energia individului este redusǎ, iar tulburǎrile de concentrare a atenţiei şi secundar cele ale memoriei de scurtǎ duratǎ contribuie la scǎderea randamentului profesional. Acest fapt nu face decât sǎ accentueze sentimentele de autodevalorizare ale individului (incapacitate, inutilitate, culpabilitate) contribuind la întreţinerea stǎrii depresive. Gândirea devine lentǎ, cu sentimentul lipsei ideilor şi a soluţiilor la problemele curente sau existenţiale. Lipsa speranţei în viitor (pesimism), incapacitatea de a se bucura de prezent alǎturi de rememorǎri dureroase ale evenimentelor triste din trecut pot duce la apariţia ideaţiei suicidare. Un prim simptom al depresiei îl poate constitui apariţia insomniei de trezire (în jur de ora 3-4 dimineaţa). În aceste momente, intensitatea depresiei este mare, la fel ca şi riscul suicidar. Pot apǎrea de asemenea, coşmaruri cu tematicǎ depresivǎ (cimitire, rude sau prieteni decedaţi). Este important de reţinut cǎ depresia nu duce în mod obligatoriu la suicid (85% dintre depresivi NU comit suicid), ci doar la o restrângere TEMPORARǍ a libertǎţii de gândire a individului, a capacitǎţii de a întrevedea mai multe soluţii posibile la o anume problemǎ.

Unele persoane experimenteazǎ un singur episod depresiv în viaţǎ. Altele însǎ, vor trece prin mai multe episoade depresive ce constituie TULBURAREA DEPRESIVǍ RECURENTǍ.

Mania este o veselie patologicǎ prin intensitate, mod de apariţie, duratǎ şi reactivitate. Ea alterneazǎ cu depresia în cazul TULBURǍRII AFECTIVE BIPOLARE, fǎcând tratamentul acestei boli destul de dificil datoritǎ întârzierii diagnosticului (atunci când primele episoade sunt de tip depresiv) şi datoritǎ virajelor dispoziţiei afective de la un pol la altul. Mania se însoţeşte şi ea de afectarea raţionamentului logic (delirul maniacal) precum şi de dezinhibiţie extremǎ în plan alimentar, sexual şi social (familiaritate excesivǎ). Nevoia de somn se reduce la câteva ore pe noapte, fǎrǎ a resimţi obosealǎ a doua zi. Persoana este excesiv şi nejustificat de veselǎ, adoptând o vestimentaţie extravagantǎ, un exces de podoabe şi un comportament de satisfacere a tuturor plǎcerilor. Optimismul şi încrederea excesivǎ în forţele proprii fac din persoana aflatǎ în episod maniacal, una nechibzuitǎ în luarea deciziilor şi gestionarea banilor. În planul gândirii, individul experimenteazǎ o multitudine de idei sau planuri de viitor, ce se deruleazǎ cu rapiditate. Acest fapt poate duce la o creştere a ritmului vorbirii sau chiar la o incoerenţǎ aparentǎ a discursului, generatǎ de faptul cǎ individul nu poate vorbi cu viteza în care gândeşte. Uneori starea maniacalǎ se întrepǎtrunde cu cea iritabilǎ sau chiar depresivǎ (episoadele mixte). În acest caz existǎ riscul agresivitǎţii îndreptate spre alte persoane, respectiv împotriva propriei persoane.

Atât depresia, cât şi mania se pot însoţi de anxietate, abuz de alcool sau alte droguri.

Tratamentul precoce şi susţinut al acestor boli este important deoarece poate menţine individul în sânul familiei şi în câmpul muncii şi nu în ultimul rând, poate diminua riscul pe care stressul permanent îl poate avea asupra stǎrii de sǎnǎtate a creierului şi a organismului în general.