Presupune examenul psihiatric prin:
- anamneza;
- evaluarea severitatii simptomelor cu ajutorul scalelor de evaluare (anxietate, depresie, manie, obsesionalitate, deficit de memorie, personalitate);
- psihodiagnostic (testare psihologica).

Consultatii psihiatrice profilactice:
- evaluare psihiatrica pentru permisul auto;
- evaluare psihiatrica pentru angajare;
- evaluare psihiatrica pentru libera practica.

Dispensarizare psihiatrica in scopul prevenirii recaderilor.

- tratament medicamentos;
- psihoeducatie (informatii despre tulburarile psihice si tratamentul acestora);
- tratament suportiv;
- strategii de reabilitare psiho-sociala;
- interventie in criza.

Dispensarizare psihiatrica in scopul ajustarii dozelor si evaluarea eficacitatii tratamentului de intretinere.

Consilierea si psihoterapia cognitiv-comportamentala:
Teoria cognitiva asupra aparitiei tulburarilor psihice sustine un concept provenit din filosofia stoica si anume ca nu evenimentele sunt cele care ne misca, ci modul in care le interpretam. Pe scurt, gandurile stau la baza emotiilor si comportamentului. Un individ interpreteaza evenimentele tinand cont de experienta sa anterioara stocata in asa numitele "scheme cognitive" sau convingeri profunde. Acestea sunt reprezentate de toate cunostintele individului la momentul respectiv despre sine si lume. Schemele cognitive sunt implicate in procesele de invatare, interpretare (dau un sens experientei traite) si predictie. In situatiile in care datorita unor evenimente traumatice in copilarie schemele cognitive sunt distorsionate, vor genera presupuneri si ganduri automate care vor fi si ele distorsionate contribuind la aparitia panicii si depresiei.

Teoria comportamentala sustine ca un comportament maladaptativ (anormal) este dobandit prin invatare in urma unor evenimente traumatizante anterioare.

De obicei tehnicilor de psihoterapie cognitiva li se asociaza tehnici de terapie comportamentala (desensibilizare in caz de fobii, relaxare prin training autogen in cazul starilor anxioase caracterizate prin tensiune musculara, etc)

Consilierea si psihoterapia familiala (vezi capitolul psihoterapie)

Psihoterapia familiala sistemica isi propune sa amelioreze relatiile disfunctionale si tulburarile de comunicare dintre membrii unei familii. Nu exista familii normale sau anormale, insa exista familii functionale si disfunctionale.

Familia este conceputa ca un sistem deoarece intre membrii acesteia se stabilesc relatii reciproce mai mult sau mai putin clare, rigide si etice. Sistemul familial e alcatuit la randul sau din subsisteme (sisteme mai mici) constituite pe criterii precise: rolul jucat în familie si pozitia ierarhica (subsistem parental sub autoritatea caruia trebuie sa se afle subsistemul copiilor), vârsta (subsistemul copiilor, al bunicilor), sexul (subsistemul fratilor sau al surorilor).

In mod normal relatiile dintre membrii familiei trebuie sa fie:
- clare: in ceea ce priveste ierarhia in familie
- flexibile permitand membrilor familiei sa se adapteze momentelor cheie ale ciclului familial sau presiunilor sociale, profesionale, religioase la care familia este supusa. Ciclul familial presupune o succesiune de evenimente cheie in destinul unei familii (curtare, casatorie, aparitia, cresterea copiilor, separarea de copii, separarea de partenerul de viata). Acest ciclu implica si o evolutie a relatiilor dintre membrii familiei datorita schimbarilor de rol si responsabilitati ce vin odata cu trecerea timpului. In familiile disfunctionale, aceste momente cheie devin momente de criza, deoarece adaptarea la aceste situatii se face prin amplificarea rigiditatii relatiilor intre membrii familiei (acestia nu cauta mai multe variante de a solutiona problemele, ci se cramponeaza de una singura, nefunctionala). Este important de stiut ca etapele ciclului familial pot constitui factori de vulnerabilitate circumstantiala pentru debutul unor tulburari psihice grave (schizofrenie, dependenta de droguri)
- etice: presupunand un schimb în care cineva ofera raspunzând nevoilor sau asteptarilor celuilalt care primeste. Acest schimb trebuie sa fie reciproc si echilibrat pentru ca o relatie sa devina corecta si durabila.

Comunicarea intre membrii familiei se face atat verbal cat si nonverbal (prin mimica, gesturi, un anume comportament). Tulburarile de comunicare constau in faptul ca fie, partenerii nu au rabdare sa se asculte unul pe celalalt, fie comunicarea are loc mai ales nonverbal (prin violenta fizica) sau exista o neconcordanta intre mesajul verbal si cel nonverbal generand astfel confuzie sau erori de interpretare.

Elaborarea de materiale educative scrise este necesara pentru o mai buna informare asupra tulburarilor psihice (destigmatizare, debut, tablou clinic, evolutie, complicatii, tratament, cresterea compliantei la tratament) fiind complementara psihoeducatiei facute de medic in cadrul consultatiei propriu-zise.

Aceste materiale constau in monografii sau pliante puse la dispozitia pacientului.

Eficienta unui tratament medicamentos se bazeaza nu numai pe constatarile subiective ale pacientului sau ale medicului curant, ci mai ales pe un protocol standardizat international si riguros de observare, cuantificare si inventariere a prezentei si intensitatii simptomelor de boala sau efectelor secundare ale medicatiei.

Se fac masuratori clinice nespecifice (tensiune arteriala, puls, circumferinta abdominala, greutatea, etc.), sau specifice (cuantificarea intensitatii simptomelor prin scale de evaluare), masuratori paraclinice (analize de laborator: glicemie, hemoleucograma, profil lipidic, nivelul insulinei, prolactinei, dozarea concentratiei plasmatice a unor medicamente, etc.).

Activitatea de cercetare necesita un efort suplimentar atat din partea pacientului cat si din partea medicului, si are la baza cosnimtamantul informat al pacientului.