DEMENTELE

DEMENŢA este o deteriorare psihicǎ globalǎ, dobânditǎ, progresivǎ şi spontan ireversibilǎ. Demenţa Alzheimer este o demenţǎ degenerativǎ a cǎrei cauzǎ nu este cunoscutǎ şi a cǎrei progresie poate fi cel mult încetinitǎ de cǎtre medicaţie. Boala afecteazǎ centrii memoriei de scurtǎ duratǎ din lobii temporali implicaţi în achiziţionarea informaţiilor noi şi apoi se extinde în zonele parieto-occipitale (afectând capacitatea de calcul, recunoaşterea obiectelor, orientarea în spaţiu şi recunoaşterea fizionomiilor) şi în zonele frontale afectând funcţiile executive (capacitatea de planificare a unei acţiuni pe etape, de automonitorizare, de previziune a consecinţelor unei acţiuni), raţionamentul, gândirea abstractǎ şi discernǎmântul persoanei. În final dupǎ ce întreg cortexul este afectat, boala poate progresa subcortical cu apariţia tulburǎrilor de deglutiţie, a caşexiei şi a decesului.

Debutul bolii este insidios, adesea trecut cu vederea de cǎtre familie, care pune tulburǎrile de memorie şi greşelile de judecatǎ pe seama vârstei persoanei în cauzǎ. Când persoana afectatǎ de demenţǎ este scoasǎ din rutina zilnicǎ şi îşi pierde reperele spaţiale prin schimbarea mediului ambiant (spitalizare sau schimbarea domiciliului), se decompenseazǎ prin faptul cǎ automatismele de care se servea înainte nu mai sunt suficiente pentru adaptarea la nou. În acest context devin evidente deficitele mnezice importante, greşelile majore de raţionament, tulburǎrile grave de comportament şi perturbǎrile ritmului somn-veghe. Din nefericire de abia în acest stadiu familia se decide sǎ cearǎ ajutor medical de specialitate şi se pune diagnosticul de demenţǎ.

In demenţǎ pot apǎrea trǎiri de tipul delirului de prejudiciu, caz în care persoana afectatǎ este convinsǎ cǎ membrii anturajului apropiat i-au furat actele sau banii la care nu mai are acces din cauzǎ cǎ a uitat unde se aflǎ.

Demenţele de cauzǎ vascularǎ (dintre care cele mai importante sunt demenţa multiinfarct şi lacunarismul cerebral) prezintǎ, alǎturi de diverse deficite cognitive şi semnele neurologice de focar lǎsate de accidentele vasculare repetate de tip ischemic sau hemoragic. Aceste accidente sunt rezultatul unor embolizǎri cu punct de plecare situat în inimǎ sau din ateroamele carotidiene sau al unor pusee de hipertensiune. Afectarea globalǎ a psihismului se datoreazǎ, în acest caz, fie unui numǎr mare de infarcte localizate în cortexul cerebral, fie unor mici infarcte sau hemoragii situate subcortical în zone importante ce fac legǎtura între cortex şi restul sistemului nervos central (capsula internǎ). Accidentele vasculare cerebrale pot fi evidenţiate tomografic ca, de altfel, şi atrofia corticalǎ. Din punct de vedere clinic şi terapeutic, demenţele vasculare pun urmǎtoarele probleme:
- adesea se complicǎ cu stǎri confuzionale, care au ca rǎsunet clinic accentuarea dezorientǎrii temporo-spaţiale, halucinaţii vizuale, anxietate, nelinişte psihomotorie mergând pânǎ la agitaţie nocturnǎ, când starea confuzionalǎ accentuatǎ vesperal se asociazǎ cu scurtarea şi fragmentarea somnului ce poate apare în mod normal la o persoanǎ vârstnicǎ.
- terenul somatic ce genereazǎ accidentele vasculare: cardiopatie ischemicǎ, diabet, hipertensiune. Decompensarea acestor boli în caz de tratament inadecvat, duce şi la decompensare cognitivǎ, în afara riscului vital pe care-l presupune prezenţa acestor boli.

- comorbiditatea mare cu depresia. Aceasta, la rândul ei, agraveazǎ deficitul cognitiv, în condiţiile în care, spre deosebire de bolnavul cu demenţǎ Alzheimer, care nu realizeazǎ cǎ este bolnav, persoana cu demenţǎ vascularǎ îşi conştientizeazǎ deficitele pe care le prezintǎ

O formǎ destul de frecventǎ de demenţǎ este demenţa cu corpi Lewy care pune probleme serioase de tratament deoarece se manifestǎ prin halucinaţii vizuale şi semne extrapiramidale ce contraindicǎ iniţierea unui tratament neuroleptic.

Alte demenţe afecteazǎ personalitatea şi conduita socialǎ înainte de a cuprinde întregul creier, cum este demenţa prefrontalǎ Pick.