ALCOOLISMUL

O persoanǎ poate trece prin diferite stadii ale consumului de alcool de la cel experimental (care este tipul de alcool preferat, care este doza la care rezistǎ fǎrǎ sǎ se intoxice), la consumul integrat social ce respectǎ normele culturale (ce tip de alcool, în ce cantitate şi în ce situaţii trebuie consumat), apoi la consumul dǎunǎtor sǎnǎtǎţii (abuzul de alcool) şi în final la dependenţǎ biologicǎ de alcool. Dacǎ în principiu o persoanǎ parcurge primele douǎ stadii fǎrǎ sǎ ajungǎ în situaţia de a depǎşi frontiera criticǎ spre abuzul de alcool, se considerǎ cǎ nu are probleme legate de consumul de alcool. Prin "alcoolic" se înţelege persoana care a depǎşit stadiul consumului integrat social, trecând la stadiul consumului dǎunǎtor sǎnǎtǎţii sau, mai grav, în stadiul dependenţei biologice de alcool. Consumul dǎunǎtor sǎnǎtǎţii (abuzul de alcool) se referǎ la intoxicaţii repetate în ciuda consecinţelor negative ale alcoolului asupra persoanei în cauzǎ: probleme de sǎnǎtate, probleme în familie, la locul de muncǎ, accidente de circulaţie.

Se spune cǎ o persoanǎ este dependentǎ de alcool dacǎ prezintǎ urmǎtoarele criterii:
- Consum de alcool în cantitǎţi şi pe durate mai mari decât îşi propune individul
- Utilizarea timpului în scopul procurǎrii şi consumului de alcool
- Continuarea consumului de alcool în ciuda efectelor nocive pe care acesta le are asupra sǎnǎtǎţii
- Întâietatea alcoolului faţǎ de familie şi carierǎ
- Toleranţǎ la alcool (obişnuinţa organismului cu alcoolul prin adaptare enzimaticǎ la nivelul ficatului) cu necesitatea creşterii dozelor de alcool pentru a obţine acelaşi efect. Atât timp cât ficatul se adapteazǎ eliminând alcoolul din organism, toleranţa creşte. Odatǎ cu afectarea în timp a ficatului, toleranţa se prǎbuşeşte şi individul se intoxicǎ la doze de alcool iniţial bine tolerate.
- Dorinţǎ imperioasǎ de a consuma alcool
- Dorinţǎ şi încercǎri repetate de a opri consumul de alcool.
- Apariţia reacţiei de sevraj la întreruperea bruscǎ a consumului de alcool. Reacţia de sevraj complicatǎ sau nu cu crize convulsive, poate culmina cu starea de delirium tremens ce poate pune adesea în pericol viaţa individului, în condiţiile unui tratament neadecvat.

Este important de subliniat cǎ dacǎ o persoanǎ ajunsǎ în stadiul de dependenţǎ biologicǎ la alcool reia consumul de alcool dupǎ o perioadǎ de abstinenţǎ totalǎ (secundarǎ sau nu unei cure de dezintoxicare), starea de dependenţǎ se reinstaleazǎ. Din aceastǎ cauzǎ Societatea Alcoolicilor Anonimi susţine cǎ "pentru un alcoolic un pahar este prea mult, iar o mie sunt prea puţine".

Ca şi în cazul oricǎrei dependenţe faţǎ de droguri, etiologia alcoolismului este multifactorialǎ implicând întâlnirea a trei elemente: persoana vulnerabilǎ, accesul uşor la alcool şi normele sociale. Vulnerabilitatea spre toxicomanie are origini genetice dar şi personologice. Este important de subliniat cǎ antecedentele heredo-colaterale de alcoolism nu condamnǎ individul, ci doar transmite riscul de a deveni şi el dependent de drog. Existenţa a cel puţin douǎ tipuri de alcoolism (primar, neprecedat de vreo suferinţǎ psihicǎ) şi secundar unei suferinţe psihice (de exemplu depresia) implicǎ existenţa a cel puţin douǎ categorii de persoane vulnerabile:
- cele care consumǎ alcool pentru efectul euforizant al acestuia şi crearea "paradisului artificial" pe care nu-l pot obţine prin alte mijloace naturale (de obicei hobby-uri)
- cele care consumǎ alcool pentru efectul "anestezic" al acestuia (pentru a uita, a se refugia în somn) în condiţiile unei suferinţe psihologice preexistente ("automedicaţie").

Deşi este o substanţǎ cu efect anestezic şi efecte deprimante importante asupra sistemului nervos central pe lângǎ multiple efecte nocive asupra întregului organism, procurarea alcoolului nu este îngreunatǎ de necesitatea vreunei reţete cu regim special, iar producǎtorii nu sunt obligaţi sǎ atenţioneze cumpǎrǎtorii asupra multiplelor efecte nocive.